Ce cred strainii despre Romania/romani

Cea mai ciudata intamplare care mi-a fost dat sa o traiesc a avut loc acum trei ani. Conjuctura facea sa intalnesc un strain venit in Fagaras in interes de munca. Cred ca de fapt era ceva antreprenor dar nu stiu detalii. Partea tristo-comico a urmat cand acest domn a trebuit dus din Fagaras la aeroportul Otopeni din Bucuresti.

In drum spre Bucuresti am observat o transformare continua in comportamentul individului care, daca la inceput era foarte crispat, pe parcursul drumului și prin discutiile avute, fata lui a inceput sa se destinda incet, si devenea mai relaxat, ba chiar ajunsese sa fie prietenos.

Discutand cu respectivul domn, nu am aflat care era scopul si durata vizitei la Fagaras, era destul de misterios, dar un asta ma interesa, ci as fi vrut sa stiu de ce este asa de incordat. Am inceput sa povestesc degajat cu el si chiar sa fiu prietenoasa si astfel a inceput sa aiba incredere. Intrebandu-l cum i s-a parut vizita in Romania, daca este pentru prima data si alte generalitati, am aflat ca era pentu prima data si a venit la noi in tara destul de speriat deoarece un auzise prea multe lucruri bune despre Romania si locuitorii acestei tari.

Imi povestise cum isi lasase ceasul, bijuteriile, lucrurile de valoare si isi luase un costum mai rau, si orice lucru care il facea sa para banal in asa fel incat sa un atraga atentia, deoarece credea ca o sa sara toata lumea pe el si nu o sa ne dam rand care sa ii furam ceasul de marca, ca de, cine o mai fi vazut o ‘linie’ plimbatoare intr-un cerc sub un geam? Dar bijuterii? Dar costum de stofa si oameni cu papuci in picioare? Nu domne, noi aici nu avem asa ceva, sau cel putin nu aveam acum trei ani. Noi aici stim cat e ceasul dupa cum rasare si apune soarele, canta cocosul si alte metode stravechi.

Ma intrigase foarte tare sa aflu cat de degradata este parerea unora despre aceasta tara, dar totusi am incercat sa ma adun si sa ii povestesc domnului o multime de lucruri frumoase despre aceasta tara si ca de, noi romanii nu suntem chiar asa prapaditi cum cred strainii, ca de, stii, si noi avem calculatoare, de exemplu chiar si Macbook!

  • Oauuuu… chiaaarr? Spusese el…
  • Da, da zic eu, chestie din aceea cu ecran si tastatura pe care il recunosti foarte simple dupa semnul ‘mar muscat de Alba ca Zapada’ dar care a trecut la un nivel superior si un mai poate fi otravit de nicio vrajitoare.
  • Exact! Da da…‘chestie’ din aceea pe nume calculator sau pc sau laptop, cum vrei sa ii zici matale, care nu se poate virusa, cica, zic tot eu fiind usor ironica.
  • Aha! Zise domnul intreprinzator de afaceri in Romania, tara tuturor neajutoratilor, Tanzania e minciuna…

Ce credeti? Pasul urmator stiti care a fost? Si-a scos domnul latopul din geanta, wow imi zic eu insami… cat curaj pe omul acesta… si ia ghiciti ce s-a intamplat? Nu, nu am oprit masina si nu am fugit cu el… va vine sa credeti? Ce oportunitate pe capul meu si eu am ratat-o. Intram si eu in istorie ca fiind primul cetatean de origine romana care a folosit vreodata marul muscat sub alta forma decat varianta originala, și anume, aceea de fruct.

Ok. Dupa ce i-am spus omului ca, stii, folosesc si eu un macbook, s-a detasat. Nu am spus-o sub forma de lauda, ci pentru a intelege ca nu e cazul sa exagereze. Ca parerea care si-a format-o din varii motive este cel putin pentru mine socanta in sens negativ bineinteles.

Pasionata fiind de calatorii, am inceput sa povestim de locuri pe unde a fost dansul in lumea asta. Din ce imi povestise  mi-am dat seama ca avea un venit considerabil, cica avea o casa de vacanta in Maldive si una prin Bali, nu mare lucru. Pasul urmator in destinderea chipului de turist minunat, nemaivazut, nemaintalnit pe teritoriul Romaniei, a fost, schitarea unui zambet cand i-am povestit ca am vazut si eu Egiptul, o buna parte din Europa etc., nu mare lucru in comparatie cu el propabil. Si-a scos laptopul si a inceput sa imi arate pe unde a fost prin lumea asta, a inceput sa imi povesteasca de logodnica lui, ce inel ii cumparase, etc…

Intr-un final apropiindu-ne de Aeroportul Henri Coanda, a inceput omul sa imi povesteasca ce isi imagina el despre Romania. El chiar credea ca o sa il furam cu totii din primul moment ce aterizase. Imi povestise cum se gandise sa se fereasca de posibilii atacatori prin ‘camuflare’ purtand costumul cel mai rau si vechi pe care il avea, cum se gandise sa achizitioneze un spray paralizant pe care il tinea atent la indemana.

Ca, in concluzie sa imi spuna cat de placut surprins a ramas de ia ghici ce?! Oameni, de romani; ca a intalnit oameni foarte prietenosi si amabili, ca nu se asteptase la asa ceva, ca a fost cea mai mare surpiza pe care o traise de la taierea motului pana in momentul revelatiei supreme.

Povestea este bazata pe fapte reale 😀

Cu drag,

Leave a comment

You must be logged in to post a comment.